Astazi vom vorbi despre educatie într-un fel în care nu ati mai auzit pîna acum. Cel care educa un copil, educatorul, ca si parintele acestuia, are o relatie de autoritate cu copilul. Noi am învatat ca autoritatea este un fel de putere pe care o ai asupra copilului, asa cum seful dintr-o companie are în raport cu angajatii lui. Seful da ordine, subalternii le executa. Parintele spune copilului ce si cum sa faca iar copilul se supune și învata. Ideea asta de autoritate ca o forma de putere asupra celuilalt e o mare prostie dar asa am fost învatati sa facem si ni se pare ca asa este normal sa fie. Si nu e. Haideti sa ne aplecam putin mai mult asupra acestui cuvînt : autoritate. La prima vedere, autoritatea este într-adevar ceea ce am învatat noi, o forma de a conduce pe ceilalti. Cuvîntul vine din latinescul « auctoritas » care înseamna « sfat », « opinie », « influenta », « comanda ». Auctoritas se trage din substantivul « auctor » care înseamna « autor », « lider », « comandant », « tata ». Dar cuvîntul « auctor » mai înseamna ceva : « cel care permite sa cresti ». El se trage din cuvîntul « auctus » care este participiul trecut al verbului « augere ». Iar « augere » asta înseamna - a creste -, pentru ca vine din radacina proto-indoeuropeana « *aug - » care sta la baza acestui verb : a creste. Asadar « autoritatea » este puterea de a crea spatiul în care celalalt sa poata creste. Autoritatea nu este o forma de putere care te înstapîneste peste celalalt ci este puterea de a-i oferi un spatiu în care sa poata creste. Copilul îsi asculta parintele nu pentru ca el e seful suprem ci pentru ca el îi asigura spatiul în care sa poata creste. Daca parintele nu ofera acest spatiu copilului, mai devreme sau mai tîrziu copilul se va întoarce împotriva parintelui si îsi va cauta spatiul de crestere în alta parte. Un discipol care vrea sa creasca spiritual îsi va cauta un maestru. Maestrul nu-i va da o reteta, pentru ca nu exista retete în zona asta. Dar maestrul e cel care a facut drumul de la întuneric la lumina si are în el o energie la umbra careia poate creste si discipolul. In acest sens maestrul are o autoritate asupra discipolului iar discipolul îl asculta pentru ca stie si simte ca în relatia cu maestrul el creste mai repede decît ar face-o singur. Autoritatea este relatia dintre tine si celalalt. Ea nu genereaza o putere constrîngatoare ci una în care copilul sau discipolul pot creste. Partea cea mai interesanta în acest proces de crestere a omului este perioada copilariei timpurii în care copilul îsi defineste reperele pentru întreaga viata. Gradinita este locul în care copiii îsi pot gasi aceste repere între 1 si 6 ani. Am invitat-o astazi la emisiunea « Noi venim din viitor » pe Camelia Veteleanu, fondatoare a gradinitelor Le Carrousel din Bucuresti. Camelia a mai fost la aceasta emisiune. Am reinvitat-o astazi pentru ca, de curînd, a deschis o a doua gradinita Le Carrousel pe bulevardul Dacia numarul 60. Le Carrousel nu este o gradinita printre alte gradinite ci un adevarat concept de inovare în educatie. Aceasta gradinita reprezinta în România l’Institut de la petite enfance de la Paris, fondat de cel mai reputat neurolog si psihiatru din Franta, Boris Cyrulnik, cu care am avut placerea sa stam de vorba la aceasta emisiune. Mai multe despre Camelia Veteleanu si despre proiectele ei puteti afla la adresa : lecarrousel.ro ... https://www.youtube.com/watch?v=Sq-QnF98H3U

Andreea Ciubotaru este medic oftalmolog dar nu unul oarecare. A devenit doctor în stiinte medicale în 2011 la una dintre cele mai prestigioase universitati din Germania : Ludwig-Maximilians din München. Nu a preocupat-o doar medicina, a fost pasionata si de fizica si de matematica. A plecat din Constanta, s-a oprit la München, în Germania, si a luat-o înapoi la Bucuresti unde lucreaza actualmente la clinica Infosan. Mai multe despre ea si despre proiectele ei puteti afla la adresa : www.infosan.com.ro ... https://www.youtube.com/watch?v=bRv37CvAgHM