Stii cum e sa cazi ? De pe trotineta, de pe bicicleta, de pe sanie ? Stii cum e sa cazi din visurile cu care ti-ai îndulcit viata ? Cînd te prabusesti de la înaltimea închipuirilor tale despre tine însuti ? E al dracului de greu. Cu cît te-ai dus mai sus, cu atît aterizarea e mai abrupta. Caderile au o geometrie variabila. Unii cad mai de sus, altii mai de jos. Astia care cad mai de sus se ridica mai repede pentru ca îi doare mai tare. Daca tot esuezi, e bine sa esuezi într-un mare fel, adica pîna la limita supravietuirii. Catalin Mester stie bine cum sta treaba asta. Cine este Catalin Mester ? In adolescenta a visat sa dea lovitura cu niste business-uri din care sa iasa banii aia multi. Nu i-au iesit. Nici business-urile, nici banii. A ajuns în strada, un homeless, un om fara acoperis deasupra capului. S-a retras pe malul marii, la Vama Veche. Acolo putea macar gasi ceva scoici cu care sa îsi potoleasca foamea. Avea 30 de ani în acele vremuri în care totul se prabusea pe lînga el si, mai ales, înauntrul lui. La 41 de ani însa era CEO la un business valorizat la sapte milioane si jumatate de euro. E vorba de proiectul Voxa.ro, o biblioteca digitala care ne da acces simplu si ieftin la o gramada de carti la care am visat. De la omul strazii la omul de business care da lovitura, asa pare povestea lui Catalin Mester. O poveste de succes nascuta dintr-un mare esec. Si ce fel de business credeti ca a inventat Catalin dupa experientele astea ? Ii zice « I love failure », adica « Iubesc esecul ». Ce se întîmpla la “I love failure” ? E un eveniment la care oamenii vin ca sa îi auda pe cei care se urca pe scena pentru a-si povesti esecul si cum s-au ridicat ei din el. « I love failure » aduce în prim plan oameni de mare succes care au curajul sa îsi arate vulnerabilitatile în fata celorlalti. Sa nu credeti ca e usor. E ca o operatie pe cord deschis, adica la scena deschisa. E vorba de oameni care au facut lucruri extraordinare în viata lor si care vin la « I love failure » si povestesc momentele alea în care au esuat si s-au ridicat. Acest proiect care s-a derulat într-un cadru mai restrîns în Bucuresti si în alte cîteva orase din tara trece acum la o viteza superioara. Pe 23 si 24 octombrie Opera Nationala din Bucuresti va gazdui editia « I love failure Education », cel mai mare eveniment din lume care face din esec motorul cresterii noastre interioare. E vorba de 1 000 de participanti, 300 de companii si 40 de speakeri de mare calibru. Acum, pe bune, nu te-ai saturat de toti astia care îti vînd succesul la fiecare colt de strada reala sau digitala ? Nu mai poti deschide internetul fara sa te izbesti de unii care îti vînd secretul fericirii în zece pasi, secretul business-ului în cinci trepte sau calea instant catre conectarea cu Dumnezeu. Ne-am trezit cu o inflatie de guru, de coachi, de terapeuti si de nomazi digitali care ne promit ca totul va fi precum în cer asa si pe pamînt. « I love failure » este oaza de racoare în acest desert în care ne-am retras orbiti de promisiuni fara acoperire. In acest proiect, oameni de succes, care au realizat lucruri uriase în vietile lor, vin pe scena si ne povestesc despre cum e sa cazi. Ei stiu cum e sa îti pierzi orice reper si de acolo, din acel întuneric profund pe care cu totii îl caram cu noi, suma tuturor fricilor noastre, de acolo sa ne ridicam la lumina. Asta va propune evenimentul « I love failure Education » care va avea loc la Opera Nationala din Bucuresti pe 23 si 24 octombrie. Doua zile în care fiecare din noi poate renaste din propria lui cenusa. I-am invitat la emisiunea « Noi venim din viitor » pe Catalin Mester, fondatorul proiectului « I love failure » si pe Octavia Tudorache, responsabila de comunitatea strînsa în jurul acestui proiect. ... https://www.youtube.com/watch?v=NxYzCJDZ3WU

Noi, oamenii, sîntem fiinte de lumina. Nu este o metafora, nu este un vers dintr-o poezie menita sa îti frînga inima. Este o realitate confirmata de experiente de ultima ora din fizica cuantica. La baza, noi oamenii, sîntem alcatuiti din lumina. Ce este lumina în esenta ei ? E compusa din fotoni. Ce sînt fotonii ? Doua chestii în acelasi timp : o unda si o particula. In limbaj popular, un fel de « uite-l, nu e ». Cînd e unda, fotonul nu se vede, nu este, e un fel de nimic care vibreaza. Cînd e particula, acest nimic care vibreaza devine ceva concret, o particula care poate fi localizata în spatiu si în timp. Daca am lua o camera de filmat si ne-am uita în adîncurile corpului uman, am vedea la început diferite organe precum inima, ficatul, stomacul, plamînii si asa mai departe. Daca am lua un microscop si am patrunde mai adînc, vom vedea ca aceste organe sînt alcatuite din celule. Mergem si mai adînc si vom vedea ca aceste celule sînt si ele compuse la rîndul lor din molecule. Iar în adîncul moleculelor se afla atomi facuti si ei dintr-un nucleu alcatuit din protoni si neutroni în jurul caruia sa învîrt electronii. In adîncul lor se afla fotonii care pot fi si unda, care nu se vede, si particula, care se vede. Fenomenul asta în care o unda care nu se vede se transforma într-o particula care se vede are loc doar atunci cînd un observator observa unda. E ca în povestile în care creatorul se uita la sine si devine ceva, adica propria lui creatie. Toate miturile fondatoare ale lumii, în toate culturile, ne spun aceasta poveste. Asa sta treaba si cu muzica. Da, muzica nu e ceva material. La baza este o vibratie. Urechea noastra o capteaza si o transforma într-o nota. O nota, ca si o particula în fizica, e ceva care poate fi localizat în spatiu si în timp. Dar muzica, în esenta ei, nu este despre note. Muzica este tacerea dintre note care vibreaza în noi si se transforma în ceva pe care noi îl auzim. E un ceva care te înalta, traverseaza cerurile si te duce în adîncul universului care este adîncul ascuns în tine. Muzica este cea mai evoluata forma a fizicii care învinge gravitatia si te poate duce instant în orice colt al universului trecut si viitor. Valérie Ciolos-Villemin cu asta se ocupa, cu muzica. Da, cînta si asa se conecteaza cu ea si cu restul lumii. A facut-o în multe feluri si viata a dus-o pe aceasta frantuzoaica îndragostita de România pîna în vîrful muntilor Carpati, la Magura Branului, unde organizeaza în fiecare an un festival al muzicii, al portului si al obiceiurilor traditionale românesti. Nu este singura în aventura asta spirituala. E însotita de o actrita : Angela Amecke, fondatoare a scolii de cultura si traditii arhaice din zona Râsnov-Brasov. La Magura Branului aceste doua femei organizeaza unul dintre cele mai interesante si nestiute festivaluri din România : Festivalul de Arta Sacra Magura. Am zis bine, nestiut, si ma bucur ca aflati de el aici, la emisiunea « Noi venim din viitor ». Pentru ca aceste doua femei-înger de acolo vin, din viitorul României la care noi visam. Mai multe despre ele si proiectele lor puteti afla la adresa : festivalmagura.ro Aceasta emisiune este în limba franceza. ... https://www.youtube.com/watch?v=mQVBRSq-akk