Nadia Gray în rolul Contesei Muriella di Lucoli în filmul ”100 ani de dragoste” (1954) având ca partener pe Vittorio De Sica, interpretul ducelui Giovanni Del Bagno Marea actriță româncă Nadia Gray originară din Basarabia (1923 București - 1994 New York) pe numelei ei adevărat Nadia Kujnir-Herescu era descendentă a vechii aristocraţii basarabene care a dat culturii romane şi un mare cronicar: episcopul Dosoftei Herescu. De mică își dorea să devină vedetă. La doar 15 ani, tânăra de o frumuseţe orbitoare, aşa cum o descriu ziarele vremii, debuta pe scena de la „Majestic”. S-a căsătorit cu celebrul prinț Constantin („Bâzu") Cantacuzino, as al pilotajului românesc și aviator în timpul războiului (43 de victorii aeriene confirmate, 26 neconfirmate!) inginer. Deși prinț, era angajat cu normă întreagă la L.A.R.E.S., prima companie de transport aerian pentru persoane și mărfuri din România. În timpul unei curse de rutină, un motor al avionului ia foc. Înapoi la sol, Bâzu reușește să liniștească toți pasagerii. Printre pasageri, Nadia. Cei doi sunt „victimele” unui coup de foudre și decid că trebuie să se vadă cât mai des. Se căsătoresc, iar în 1947 se hotărăsc să fugă din ţară, ca să scape de odiosul regim comunist. La vremea respectivă, „Bâzu”, aşa cum era alintat de apropiaţi, fiind şi pilotul personal al Anei Pauker, reuşeşte să-şi trimită soţia la filmări în Italia. La 13 ianuarie 1948, a fost desemnat să efectueze un zbor de pasageri la Milano. Ajuns la destinaţie, a predat avionul secundului său şi a cerut azil politic, apoi s-au refugiat la Paris. Mai târziu, cuplul avea să se stabilească în Spania. După moartea soţului, survenită în 1958 la Madrid (când „Bâzu” avea 53 ani), Nadia Gray, aşa cum a rămas în istoria filmului, avea să se stabilească în SUA la sfârşitul anilor ’60, graţie căsătoriei (1967) cu avocatul newyorkez Herbert Silverman. În 1976, a renunţat la cariera de actriţă de film, preferând să devină cântăreaţă de cabaret. La 13 iunie 1994, când locuia în Manhattan, s-a stins la vârsta de 70 de ani, în urma unui atac de cord, lăsând în urmă un soţ şi doi copii vitregi. Debutul în cinematografie a venit în anul 1949, când a fost distribuită în producţia franco-austriacă „L’Inconnu d’un soir” (“Necunoscutul dintr-o seară”), în care a jucat alături de Claude Dauphin. Nadia a obţinut chiar rolul principal, cel al unei ospătăriţe tinere care viseară să devină vedetă. Încetul cu încetul, cariera Nadiei începe să devină tot mai înfloritoare. Avea să joace apoi roluri de mai mică sau mai mare întindere (a jucat în peste 70 de producţii). După debutul în cinematografie a obținut o serie de roluri mai mature, sofisticate, de femei aristocrate, din lumea bună. Printre acestea se numără rolul contesei din „Monseigneur”(1949), al femeii îndrăgostite de un hoț în filmul „Păianjenul și musca”(1949), „The Spider and the Fly (1949)” și al Cristinei Versini, în filmul italian biografic despre viața compozitorului Puccini, realizat în 1952. A jucat în filme austriece, italieneşti şi franceze, în filme de aventură, drame, comedii și filme de groază – „Valley of Eagles”(„Valea vulturilor”(1951 – cu John McCallum şi Jack Warner), „Night Without Stars”(„Noaptea fără stele” (1951 – cu David Farrar), „Une Parisienne”(1957), „The Captain s Table” (1959 – cu John Gregson şi Donald Sinden), „Îmi plac banii”(1961, „Mr.Topaze” (1961 – cu Peter Sellers), Maniac (1963 – cu Kerwin Mathews), „The Naked Runner” (1967 – cu Frank Sinatra) ș.a. A avut un rol semnificativ în filmul de dragoste „Doi pentru un drum” (1967), unde a evoluat alături de Albert Finney și Audrey Hepburn. Însă Nadia a rămas celebră pentru scurta apariție în capodopera lui Federico Fellini, „La Dolce Vita”(1960), în care a interpretat rolul unei femei bogate, plictisite, dornică să-și sărbătorească divorțul executând un dans memorabil de striptease în timpul petrecerii care se desfășura în casa ei. Printre partenerii de film se numără: Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica, Rossano Brazzi, Errol Flynn, Maurice Ronet şi Gabriele Ferzetti. Între cei care sau îndrăgostit nebunește de ea s-a numărat și scriitorul Ionel Teodoreanu.

Ukraina inamic al României, terorizează pe românii autohtoni din teritoriile ocupate în anul 1944! Vibrantul protest al românilor din Cernăuți din 17 octombrie 2017 contra legilor criminale ale învățământului din Ukraina menite să îi deznaționalizeze! ”NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!”, ”NOI SUNTEM ROMÂNI!”, ”NU ASIMILĂRII!”, ”STOP DISCRIMINĂRII LINGVISTICE!”... Autoritățile ukrainene au vrut să le înăbușe protestul pașnic prin trimiterea unui grup de neonaziști din grupările paramilitare ukrainene ”Corpul Național” și ”Sectorul de dreapta” cu un contra-miting. Strigând ”Slava Ukraini!” și alte slogane naționaliste, au ocupat surprinzător tribuna improvizată a protestatarilor români de la intrarea în fostul Palat de Justiție, actuala Administrație Regională. Aceștia mai răcneau: ”Ukraina”, ”Moarte dușmanilor!”, ”Statul nostru, legile noastre!”, afișând o pancartă cu amenințarea: ”Români, sunteți cu Ucraina sau cu Putin?” Au vrut să îi intimideze pe românii autohtoni în Bucovina adunați la acest miting, să sperie copii și femeile, să semene panică și să ducă mitingul în derizoriu. Poliția ukraineană prezentă în mumăr mare a fost spectatoare dând impresia că e de aceeași parte cu extremiștii. Se vede cum aceștia filmau românii pașnici veniți la miting să își ceară drepturile legitime. Sub faldurile Tricolorului românesc pe care era scris ”CERNĂUȚI - Dragoș Vodă” i-a înfruntat la portavoce ca apoi să îi ia în râs și să le întoarcă spatele Vasile Tărâțeanu, liderul comunitatii românești din nordul Bucovinei, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina. Mulțimea revoltată de ce se întâmpla, a scandat cu putere ”NOI SUNTEM ROMÂNI!” și a repetat după Vasile Tărâțeanu: ”RU-ȘI-NE!” Românii cereau eliminarea art. 7 din noua lege a învățământului adoptată de deputații radei supreme și promulgată de președintele Poroșenko în luna septembrie 2017, prin care sistemul de educaţie din Ukraina se desfăşoară doar în limba de stat (ukraineană). Ukraina nu ține cont că e pace sau război, începând cu septembrie 2022 veninoasa lege a educației din va introduce cote obligatorii de predare în limba ucraineană pentru români. De la 1 septembrie 2022 va intra in vigoare o nouă etapă a acestei legi din anul 2017, prin care practic se vor închide (ucrainiza) toate școlile gimnaziale rămase cu predare în limba română... Acesta este un etnocid feroce, să nu uităm că şi masacrul românilor de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941 în nordul Bucovinei ilegal ocupate, a fost executat de grăniceri bolşevici ukraineni. Ukraina, prin provocările extreme la adresa minorităţii române din nordul Bucovinei, Ținutul Herța nord-vestul și sudul Basarabiei (Bugeac) şi nerespectarea prevederilor europene privind drepturile omului, devine stat inamic pentru România. În ochii marilor puteri occidentale, statul de la răsăritul ţării noastre devine tot mai mult un pericol pentru pacea continentului. Din 2014 Kievul a trimis mii de soldaţi români originari din Bucovina de nord să moară pentru interesele lui Piotr Poroşenko în Doneţk într-un război împotriva civililor. Sute de români s-au întors acasă în coşciuge plumbuite, fără ca familia să poată vedea rămăşiţele celor ucişi: o mână, un picior sau un cap. Kievul cu un cinism ce aminteşte că este de fapt ţara care continuă politica URSS, nu respectă elementarele drepturi ale omului şi minorităţilor. În anul 2017 Kievul a emis o lege prin care desfiinţează şcoliile româneşti, iar limba română este exclusă din administraţia locală. Multe şcoli româneşti au fost închise. România ar trebui să pună mai presus de orice interesele sale. TERITORIILE ANEXATE TREBUIE RESTITUITE DE CĂTRE UKRAINA (1921-1954) Liderii Ungariei, Poloniei şi Slovaciei au pus piciorul în prag salvând de la dispariţie minorităţile maghiară, polonă şi slovacă. Încă din anul 1997, au fost trădate interesele naţionale prin semnarea ”Tratatului cu Ucraina” fără să o ceară nimeni. În acel an fatidic România a pierdut şi Insula Şerpilor furată de RSS Ucraina în anul 1948. Pe 7 iulie 1997, Senatul României ratifică ceea ce este cunoscut drept ”Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina". Putea fi denunțat tratatul după 10 ani, fără nicio problemă de către autoritățile române pentru că Ucraina a încălcat drepturile minorităţii româneşti sau în 2011, așa cum ar fi putut fi anulat în anul 2021. La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe — Adrian Severin, președinte al României — Emil Constantinescu. Am pierdut atunci șansa istorică să unim Bucovina cu țara. Ucraina a profitat din plin de pe urma URSS şi acum profită de UE şi de România. Liderii Ucrainei lui Bandera şi Petliura nu se opresc din promovarea unui naţionalism xenofob la adresa românilor.

Nadia Gray în rolul Michèle Mercier în filmul ”Winnetou și prietenul său Old Firehand” (1966) alături de Pierre Brice și Rod Cameron în rolurile lui Winnetou și Old Firehand Marea actriță româncă Nadia Gray originară din Basarabia (1923 București - 1994 New York) pe numelei ei adevărat Nadia Kujnir-Herescu era descendentă a vechii aristocraţii basarabene care a dat culturii romane şi un mare cronicar: episcopul Dosoftei Herescu. De mică își dorea să devină vedetă. La doar 15 ani, tânăra de o frumuseţe orbitoare, aşa cum o descriu ziarele vremii, debuta pe scena de la „Majestic”. S-a căsătorit cu celebrul prinț Constantin („Bâzu") Cantacuzino, as al pilotajului românesc și aviator în timpul războiului (43 de victorii aeriene confirmate, 26 neconfirmate!) inginer. Deși prinț, era angajat cu normă întreagă la L.A.R.E.S., prima companie de transport aerian pentru persoane și mărfuri din România. În timpul unei curse de rutină, un motor al avionului ia foc. Înapoi la sol, Bâzu reușește să liniștească toți pasagerii. Printre pasageri, Nadia. Cei doi sunt „victimele” unui coup de foudre și decid că trebuie să se vadă cât mai des. Se căsătoresc, iar în 1947 se hotărăsc să fugă din ţară, ca să scape de odiosul regim comunist. La vremea respectivă, „Bâzu”, aşa cum era alintat de apropiaţi, fiind şi pilotul personal al Anei Pauker, reuşeşte să-şi trimită soţia la filmări în Italia. La 13 ianuarie 1948, a fost desemnat să efectueze un zbor de pasageri la Milano. Ajuns la destinaţie, a predat avionul secundului său şi a cerut azil politic, apoi s-au refugiat la Paris. Mai târziu, cuplul avea să se stabilească în Spania. După moartea soţului, survenită în 1958 la Madrid (când „Bâzu” avea 53 ani), Nadia Gray, aşa cum a rămas în istoria filmului, avea să se stabilească în SUA la sfârşitul anilor ’60, graţie căsătoriei (1967) cu avocatul newyorkez Herbert Silverman. În 1976, a renunţat la cariera de actriţă de film, preferând să devină cântăreaţă de cabaret. La 13 iunie 1994, când locuia în Manhattan, s-a stins la vârsta de 70 de ani, în urma unui atac de cord, lăsând în urmă un soţ şi doi copii vitregi. Debutul în cinematografie a venit în anul 1949, când a fost distribuită în producţia franco-austriacă „L’Inconnu d’un soir” (“Necunoscutul dintr-o seară”), în care a jucat alături de Claude Dauphin. Nadia a obţinut chiar rolul principal, cel al unei ospătăriţe tinere care viseară să devină vedetă. Încetul cu încetul, cariera Nadiei începe să devină tot mai înfloritoare. Avea să joace apoi roluri de mai mică sau mai mare întindere (a jucat în peste 70 de producţii). După debutul în cinematografie a obținut o serie de roluri mai mature, sofisticate, de femei aristocrate, din lumea bună. Printre acestea se numără rolul contesei din „Monseigneur”(1949), al femeii îndrăgostite de un hoț în filmul „Păianjenul și musca”(1949), „The Spider and the Fly (1949)” și al Cristinei Versini, în filmul italian biografic despre viața compozitorului Puccini, realizat în 1952. A jucat în filme austriece, italieneşti şi franceze, în filme de aventură, drame, comedii și filme de groază – „Valley of Eagles”(„Valea vulturilor”(1951 – cu John McCallum şi Jack Warner), „Night Without Stars”(„Noaptea fără stele” (1951 – cu David Farrar), „Une Parisienne”(1957), „The Captain s Table” (1959 – cu John Gregson şi Donald Sinden), „Îmi plac banii”(1961, „Mr.Topaze” (1961 – cu Peter Sellers), Maniac (1963 – cu Kerwin Mathews), „The Naked Runner” (1967 – cu Frank Sinatra) ș.a. A avut un rol semnificativ în filmul de dragoste „Doi pentru un drum” (1967), unde a evoluat alături de Albert Finney și Audrey Hepburn. Însă Nadia a rămas celebră pentru scurta apariție în capodopera lui Federico Fellini, „La Dolce Vita”(1960), în care a interpretat rolul unei femei bogate, plictisite, dornică să-și sărbătorească divorțul executând un dans memorabil de striptease în timpul petrecerii care se desfășura în casa ei. Printre partenerii de film se numără: Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica, Rossano Brazzi, Errol Flynn, Maurice Ronet şi Gabriele Ferzetti. Între cei care sau îndrăgostit nebunește de ea s-a numărat și scriitorul Ionel Teodoreanu.

Ukraina inamic al României, terorizează pe românii autohtoni din teritoriile ocupate în anul 1944! Vibrantul protest al românilor din Cernăuți din 17 octombrie 2017 contra legilor criminale ale învățământului din Ukraina menite să îi deznaționalizeze! ”NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!”, ”NOI SUNTEM ROMÂNI!”, ”NU ASIMILĂRII!”, ”STOP DISCRIMINĂRII LINGVISTICE!”... Autoritățile ukrainene au vrut să le înăbușe protestul pașnic prin trimiterea unui grup de neonaziști din grupările paramilitare ukrainene ”Corpul Național” și ”Sectorul de dreapta” cu un contra-miting. Strigând ”Slava Ukraini!” și alte slogane naționaliste, au ocupat surprinzător tribuna improvizată a protestatarilor români de la intrarea în fostul Palat de Justiție, actuala Administrație Regională. Aceștia mai răcneau: ”Ukraina”, ”Moarte dușmanilor!”, ”Statul nostru, legile noastre!”, afișând o pancartă cu amenințarea: ”Români, sunteți cu Ucraina sau cu Putin?” Au vrut să îi intimideze pe românii autohtoni în Bucovina adunați la acest miting, să sperie copii și femeile, să semene panică și să ducă mitingul în derizoriu. Poliția ukraineană prezentă în mumăr mare a fost spectatoare dând impresia că e de aceeași parte cu extremiștii. Se vede cum aceștia filmau românii pașnici veniți la miting să își ceară drepturile legitime. Sub faldurile Tricolorului românesc pe care era scris ”CERNĂUȚI - Dragoș Vodă” i-a înfruntat la portavoce ca apoi să îi ia în râs și să le întoarcă spatele Vasile Tărâțeanu, liderul comunitatii românești din nordul Bucovinei, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina. Mulțimea revoltată de ce se întâmpla, a scandat cu putere ”NOI SUNTEM ROMÂNI!” și a repetat după Vasile Tărâțeanu: ”RU-ȘI-NE!” Românii cereau eliminarea art. 7 din noua lege a învățământului adoptată de deputații radei supreme și promulgată de președintele Poroșenko în luna septembrie 2017, prin care sistemul de educaţie din Ukraina se desfăşoară doar în limba de stat (ukraineană). Ukraina nu ține cont că e pace sau război, începând cu septembrie 2022 veninoasa lege a educației din va introduce cote obligatorii de predare în limba ucraineană pentru români. De la 1 septembrie 2022 va intra in vigoare o nouă etapă a acestei legi din anul 2017, prin care practic se vor închide (ucrainiza) toate școlile gimnaziale rămase cu predare în limba română... Acesta este un etnocid feroce, să nu uităm că şi masacrul românilor de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941 în nordul Bucovinei ilegal ocupate, a fost executat de grăniceri bolşevici ukraineni. Ukraina, prin provocările extreme la adresa minorităţii române din nordul Bucovinei, Ținutul Herța nord-vestul și sudul Basarabiei (Bugeac) şi nerespectarea prevederilor europene privind drepturile omului, devine stat inamic pentru România. În ochii marilor puteri occidentale, statul de la răsăritul ţării noastre devine tot mai mult un pericol pentru pacea continentului. Din 2014 Kievul a trimis mii de soldaţi români originari din Bucovina de nord să moară pentru interesele lui Piotr Poroşenko în Doneţk într-un război împotriva civililor. Sute de români s-au întors acasă în coşciuge plumbuite, fără ca familia să poată vedea rămăşiţele celor ucişi: o mână, un picior sau un cap. Kievul cu un cinism ce aminteşte că este de fapt ţara care continuă politica URSS, nu respectă elementarele drepturi ale omului şi minorităţilor. În anul 2017 Kievul a emis o lege prin care desfiinţează şcoliile româneşti, iar limba română este exclusă din administraţia locală. Multe şcoli româneşti au fost închise. România ar trebui să pună mai presus de orice interesele sale. TERITORIILE ANEXATE TREBUIE RESTITUITE DE CĂTRE UKRAINA (1921-1954) Liderii Ungariei, Poloniei şi Slovaciei au pus piciorul în prag salvând de la dispariţie minorităţile maghiară, polonă şi slovacă. Încă din anul 1997, au fost trădate interesele naţionale prin semnarea ”Tratatului cu Ucraina” fără să o ceară nimeni. În acel an fatidic România a pierdut şi Insula Şerpilor furată de RSS Ucraina în anul 1948. Pe 7 iulie 1997, Senatul României ratifică ceea ce este cunoscut drept ”Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina". Putea fi denunțat tratatul după 10 ani, fără nicio problemă de către autoritățile române pentru că Ucraina a încălcat drepturile minorităţii româneşti sau în 2011, așa cum ar fi putut fi anulat în anul 2021. La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe — Adrian Severin, președinte al României — Emil Constantinescu. Am pierdut atunci șansa istorică să unim Bucovina cu țara. Ucraina a profitat din plin de pe urma URSS şi acum profită de UE şi de România. Liderii Ucrainei lui Bandera şi Petliura nu se opresc din promovarea unui naţionalism xenofob la adresa românilor.